Concert de colinde

 Concert de colinde în data de 24 decembrie, ora 12:00

                 Cruce pentru martirii revolutiei, reintregita dupa 25 ani

În ziua de 17 decembrie, la parohia Adormirea Maicii Domnului - Pitar Moş din Bucureşti, a fost adusă în biserică spre cinstire o frumoasă cruce de lemn cioplit cu modele tradiţionale şi purtând inscripţia "Eroilor României libere". Crucea aceasta şi-a cunoscut propriul calvar, iar descoperirea ei poate fi socotită o minune, o binecuvântare deosebită. Părintele paroh Mihail Spătărelu a văzut într-o curte din Valea Plopului un braţ orizontal de cruce şi l-a rugat pe părintele Nicolae Tănase - cunoscut prin activitatea sa de creştere şi îndrumare a sute de copii - să i-l dea lui. În podul bisericii bucureştene, părintele Mihail găsise cândva un braţ vertical, despre care nu ştia cum ajunsese acolo, dar care pe care voia să încerce să-l potrivească cu cel orizontal de la Valea Plopului. În cele din urmă însă, a ieşit la iveală că era vorba despre braţele aceleiaşi cruci.

Lemnul crucii a fost cioplit la puţin timp după evenimentele din decembrie 1989, iar jos, la o privire atentă se vede şi semnătura artistului, V. Ifrim, despre care însă nu am reuşit momentan să aflăm nimic. Pe 14-15 iunie 1990, minerii care martirizau Bucureştiul au aruncat această cruce, aflată într-un spaţiu public, pe foc. Părintele Nicolae Tănase era prin preajmă şi a salvat-o de flăcări - ale căror urme se văd însă până în ziua de astăzi. Braţul orizontal fiind mai scurt şi mai uşor putea fi transportat, însă pe cel vertical părintele l-a ascuns în podul unei biserici. Odată cu trecerea anilor, a uitat însă locul, ascunzătoarea. Şi abia acum, după 25 de ani de la evenimentele care au pricinuit realizarea crucii, printr-o întâmplare minunată, parohul de la Pitar Moş a descoperit bucata lipsă. Din cincisprezece cuie, paisprezece s-au potrivit perfect. Iar crucea a fost scoasă la iveală pentru prima dată după lungul ei exil pe 17 decembrie, când în biserică s-a slujit parastasul pentru eroii revoluţiei. Şi poate fi văzută şi cinstită în lumânărarul de iarnă al bisericii cu pricina. Slavă lui Dumnezeu şi veşnică le fie pomenirea celor care s-au jertfit pentru neam şi credinţă!

                                                                                                      Autor, 

                                                                                                 Paul Grigoriu

Denia Imnului Acatist, cântare de mulţumire adusă Apărătoarei Doamne

 

În fiecare an, în săptămâna a cincea a Postului Mare, în toate bisericile ortodoxe se oficiază, vineri seara, Denia Imnului Acatist. Cântarea Acatistului este corelată, potrivit sinaxarelor, cu eliberarea Constantinopolului de sub asediul avarilor şi perşilor, în 7 august 626, în timpul împăratului Heraclie. Pe când acesta se afla într-o expediţie în Orient, departe de Constantinopol, barbarii au pornit atacul asupra Capitalei. Deşi situaţia părea a fi fără scăpare, patriarhul Serghie, luminat de Duhul Sfânt, a organizat o serie de procesiuni pe zidurile cetăţii cu relicvele Sfintei Cruci, cu icoana „nefăcută de mână“ a lui Hristos şi cu veşmântul Maicii Domnului. De asemenea, a încurajat tot poporul în luptă şi a îndemnat clerul să intensifice rugăciunile de implorare către Născătoarea de Dumnezeu. Râvna locuitorilor, alimentată de nădejdea că Maica Domnului îi va ajuta, a fost atât de intensă, încât au reuşit să respingă atacurile inamicului şi au pregătit terenul pentru contraatacul decisiv al lui Heraclie, care avea să meargă din victorie în victorie, până la recucerirea tuturor provinciilor luate de perşi. În semn de recunoştinţă, poporul a cântat toată noaptea, în picioare, Imnul Acatist al Maicii Domnului în Biserica Fecioarei din Vlaherne. 

Din acel moment, ziua de 7 august a rămas zi de comemorare solemnă a ajutorului dat de Hristos „împotriva vrăjmaşilor ce ne împresurau pe pământ şi pe mare“. Ulterior, s-a adăugat acestei zile şi memoria altor asedii ale Constantinopolului din anii 677, 717, 718 şi 860, făcând astfel din Acatist imnul prin excelenţă al încrederii poporului bizantin în ocrotirea Maicii Domnului. La început, eliberarea miraculoasă a Constantinopolului, cântată împreună cu Acatistul, se comemora anual la 7 august, iar în sec. VIII a fost transferată de patriarhul Gherman, la data de 25 martie, datorită strânsei legături cu sărbătoarea Bunei Vestiri. În sec. al IX-lea, era sărbătorită la sfârşitul Postului Mare, şi abia ulterior s-a fixat pentru săptămâna a cincea din post. 

                  

                                                             Preluare din ziarul ,,Lumina", vineri, 19.04.2013

Prezentare Biserica Pitar Mosu